Daisy Sindelar: Propaganda are drept scop demolarea unității naționale în țările către care se îndreaptă

Daisy Sindelar
Daisy Sindelar, directoarea regională a Radio Europa Liberă/Radio Libertatea (RFERL) pentru Europa, Balcani și Caucaz spune că în timp ce pe plan intern propaganda rusească pune accent pe crearea unei imagini de popor excepțional, de cultivare a sentimentului de mândrie națională și a ideii că rușii sunt o națiune grozavă, în alte țări aceasta acționează pentru a demola unitatea națională și a scinda societatea.

Lina Grâu: De ce se vorbește atât de mult în ultimul timp despre propagandă și cum poate fi definit acest termen? Ce este de fapt propaganda?

Daisy Sindelar: Pe de o parte, cred că folosirea cuvântului „propagandă” se datorează faptului că vedem istoria revenind cumva până la a repeta aproape întocmai perioada sovietică. Atunci s-a născut propaganda și vedem acum repetându-se unele dintre tehnicile și alte lucruri de atunci. Din acest motiv cred termenul a devenit popular din nou.

Dar în același timp, vedem eforturi foarte active din partea guvernului rus de a-și consolida și extinde influența prin intermediul mass media. Și ce face propaganda în mod primar este de a vă modela practic mesajele legate de anumite evenimente și de a selecta anumite evenimente cu scopul de a crea o narațiune.

Ce face propaganda este practic să vă modeleze mesajul despre evenimentele speciale și să aleagă doar anumite evenimente pe care le acoperă, cu scopul de a crea o anumită narațiune care să se potrivească țării în care acționează. Puteți obiecta și spune că și alte state promovează propaganda, prin a-și mediatiza propriul lor punct de vedere. Dar în cazul Rusiei avem o țară care face acest lucru în același timp conducând extrem de agresiv campanii militare, încercând să-și extindă influența asupra vecinilor și înregistrând regrese în privința drepturilor omului în interiorul propriei țări.

Lina Grâu: Acum un an, atunci când Ucraina vorbea despre propaganda rusească, dar și experții din Republica Moldova băteau alarma în privința pericolului care vine prin intermediul posturilor rusești de radio și TV lăsate să emită nestingherit pe teritoriul național, Occidentul spunea că libertatea presei nu trebuie îngrădită în niciun fel. Acum, acest punct de vedere pare să se fi nuanțat, țările occidentale au început să înțeleagă ceva mai bine fenomenul propagandei, iar unele chiar au început să se confrunte cu probleme similare. În ce măsură este acum conștientizat în Occident pericolul pe care îl aduce propaganda și diferența dintre propagandă și libertatea de expresie?

Daisy Sindelar: Este o întrebare complicată legată de Ucraina. Ucraina a progresat cu adevărat spectaculos în sensul dezvoltării societății civile și a presei libere în țară. A făcut chiar pași uriași înainte. Și în această privință cred că a fost dezamăgitor pentru unii oameni să vadă cum se fac pași înapoi și cum se impun anumite limite cu privire la tipurile de mass media la care este acces și la care nu este.

Situația în Ucraina este incredibil de complexă, foarte dificilă, motiv pentru care nu putem privi anumite aspecte în particular, fără context. Nu se poate spune: „Acest lucru este rău, pentru că libertatea presei trebuie să fie protejată cu orice preț”. Eu cred că Vestul se apropie de înțelegerea acestui lucru, începe să înțeleagă cum e cu propaganda rusească și multe alte lucruri, inclusiv faptul că situația în Ucraina este foarte serioasă, și nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreaga vecinătate a Rusiei și pentru viitorul continentului european de asemenea.

Deci, poate că Vestul a pornit cam lent în aspectul înțelegerii a ceea ce poate să însemne amenințarea propagandei rusești. Dar cred că au început să facă pași creativi pentru a răspunde adecvat acestei provocări și probabil sunt acum ceva mai înțelegători cu țări precum Ucraina sau Moldova, atunci când acestea adoptă deciziile pe care le adoptă.

Lina Grâu: Propaganda rusească pare să aibă două componente, pentru două grupuri-țintă – există un anumit gen de propagandă destinată publicului din țările ex-sovietice, învecinate, și alta, mai subtilă, destinată „pieței” occidentale. Ce diferențe de nuanță există între cele două tipuri de propagandă?

Daisy Sindelar: Cred că propaganda creată pentru uzul intern al populației vorbitoare de limbă rusă este legată de ideea de creare a unei imagini de popor excepțional, de mândrie națională, ideea că rușii sunt o națiune grozavă și că ceea ce fac ei și guvernul lor trebuie cu siguranță să fie corect, pentru că acest lucru se face în numele națiunii rusești.

Deci, acest tip de propagandă este plină de ură vizavi de tot ce este în afară, este evident plină de laude pentru Putin și are mereu o tentă de xenofobie, un pic de rasism și un soi de superioritate în raport cu țările din apropiere – cu vecinii.

Propaganda care merge către afară are drept scop exact inversul – se urmărește demolarea unității naționale în alte țări. Și, din păcate, pentru că presă liberă chiar există în Vest, sunt ușor de contactat acele comunități care sunt nerăbdătoare să-i dea bătăi de cap propriului guvern sau sunt dornice să-l critice pe Barack Obama și pe liderii UE. Deci, trollii ruși pot găsi cu ușurință aceste comunități și astfel primesc o posibilitatea suplimentară de a distribui prin intermediul lor zvonuri, folosind comentariile. Ei creează o situație în care dialogul serios și demn despre evenimentele din lume este imposibil. Când intră pe un site unde fiecare articol este urmat de comentarii foarte imature pline de apeluri explicite la ură, oricine este interesat să aibă o discuție reală pe marginea subiectului respectiv mai mult ca sigur că va pleca de acolo. Deci, în consecință dacă spațiul e plin de aceste comentarii rudimentare bazate pe ură în mod sigur subiectul nu va fi dezbătut de nimeni.

Lina Grâu: Cum se poate combate acest fenomen al propagandei? Țările Baltice de exemplu au fost conștiente de această problemă încă din momentul proclamării independenței. Republica Moldova, la fel ca și Ucraina de altfel, nici nu a atras atenția la acest fenomen și impresia este că în interiorul țării nu există potențial pentru a lupta cu propaganda. Ce se poate face în aceste condiții? Și ce poate contrapune Occidentul acestei ofensive a propagandei rusești?

Daisy Sindelar: Cred că una dintre modalitățile de a combate propaganda este de a face oamenii să devină conștienți de un lucru care poate fi observat cu prisosință în Ucraina. Atunci când există un eveniment de presă, trebuie de arătat cum este acesta acoperit de mass media rusă și de cea ucraineană, și eventual, de o a treia sursă, din presa occidentală, și să le spui oamenilor: „Uitați-vă la diferențele dintre aceste povești”. Astfel devine repede foarte clar că Rusia prezintă știrile dintr-o anumită perspectivă pentru că asta servește intereselor Kremlinului.

Dar un alt aspect este că mass media rusească – și vedem o mulțime de astfel de exemple – manipulează imaginile vizuale, manipulează filmările și în acest caz cred că, din păcate, cel mai bun lucru este de a spune: „Iată ce s-a întâmplat cu adevărat”, sau: „Iată, aici este o altă fotografie, din aceeași scenă – judecă singur ce s-a întâmplat cu adevărat”.

Partea complicată a jurnalismului de acest fel este că acesta necesită timp și cere audienței să se așeze și să se gândească: „De fapt, ce văd eu aici?”.

Eu cred că tot mai mult media globală se bazează pe video, pe componenta de imagine, pe televiziuni de 24 de ore, cu blocuri de știri foarte rapide – este un monstru care trebuie hrănit în mod constant cu știri. Din punctul meu de vedere, problema aici este că asta nu le dă oamenilor oportunitatea de a sta și de a se gândi: „De fapt, ce văd eu aici?”, „Care este povestea cu adevărat importantă din spatele acestei istorii?”.

În general pentru mine personal, dar și ca jurnalist, am sperat mereu că ciclul de știri va deveni ceva mai domol, dar în același timp și jurnaliștii, dar și tot mai mulți cetățeni îngrijorați vor spune: „Trebuie de făcut un pas înapoi și să vedem ce se întâmplă de fapt cu adevărat în această poveste”.

Și în acest context pot spune că la Radio Europa Liberă avem un nou proiect care se numește „Footage versus Footage” și astfel în momentul în care avem, de exemplu, imagini în care aparent militari ucraineni împușcă civili în apropiere de Donețk încercăm să găsim imagini alternative care pot arăta o cu totul altă imagine. Și astfel, poate uneori lucrurile devin mai clare, alteori se întâmplă să se încurce și mai mult și să devină mai ambigue. Dar cel puțin încercăm să arătăm ambele părți a poveștii pentru cei care sunt interesați de asta.

Lina Grâu: Ați spus recent în cadrul unei întâlniri că situația din Republica Moldova este mai bună decât în alte țări din regiune. Percepția la Chișinău este că lucrurile merg din ce în ce mai prost, în presă și în celelalte domenii. De ce spuneți că lucrurile stau mai bine în Republica Moldova decât în alte țări?

Daisy Sindelar: Intenția mea nu este de a prezenta situația din Moldova mai luminoasă decât este. Știu că lucrurile sunt extrem de serioase și dificile pentru jurnaliști aici. Motivul pentru care am spus asta a fost pentru că am făcut o comparație pozitivă cu alte țări din regiune – precum Azerbaidjan, de exemplu, unde există jurnaliști puși la închisoare sau jurnaliști omorâți, Europa Liberă și-a închis biroul său din Baku, de exemplu. În Rusia situația este aproape la fel – vedeți jurnaliști care sunt puși la închisoare sau reduși la tăcere în diferite alte moduri. Chiar și în țări precum Georgia lucrurile stau mai prost la capitolul libertatea de expresie decât în Moldova.

Asta nu înseamnă că situația în Moldova nu este serioasă. Din păcate, este foarte serioasă. Și este regretabil că trebuie să spunem: „Este mai bine decât în Azerbaidjan doar pentru că există mai puțină violență”.

Discuțiile pe care le-am avut cu jurnaliștii de la Chișinău au fost foarte interesante pentru mine, pentru că am văzut un nivel foarte înalt și sofisticat al gândirii atunci când vine vorba despre subiecte jurnalistice și niște dezbateri intelectuale angrenante. Pentru mine, acesta a fost un semnal că există multă speranță și că există motive pentru a fi optimist în legătură cu jurnalismul din Moldova. Cred de asemenea că moldovenii înțeleg perfect de bine relațiile pe care le au atât cu Rusia, cât și cu Vestul și știu să-și folosească conexiunile din Vest pentru a atrage mai multă atenție și susținere pentru presa liberă și alte inițiative de genul acesta.

Deci, eu văd Moldova ca pe o țară plină de posibilități. Cred că starea de spirit în alte țări este mult mai defetistă, mai neîncrezătoare. „Noi ne predăm și așa va fi mereu” – nu, nu am simțit astfel de stări de spirit în Moldova. Oamenii par energici, ei vor să schimbe lucrurile și din acest motiv, cred eu, este loc de optimism.

Lina Grâu: Una dintre discuțiile mari și deocamdată fără un răspuns clar în Republica Moldova este situația jurnalistului neafiliat politic care simte nevoia să fie foarte critic la adresa actualei coaliții pro-europene care prin corupție și abuz a compromis parcursul european, dar făcând asta riscă să destabilizeze situația internă, evoluție favorabilă forțelor pro-ruse. Cum poate un jurnalist să-și facă treaba onest fără a deveni o unealtă utilă în destabilizarea propriei țări, în condițiile Republicii Moldova? Dumneavoastră cum ați răspunde la această dilemă?

Daisy Sindelar: Este o situație foarte dificilă și cred că putem avea o seară întreagă de discuții doar pe acest subiect.
Eu cred că jurnalistul are rolul de a sta deoparte și separat de procesul politic din țara în care lucrează. Știu că este foarte dificil. Pe de altă parte, nu e nimic greșit în cazul unui jurnalist, sau al unui ziar, sau al altor tipuri de media care adoptă anumite poziții. Cu alte cuvinte, suntem pro-vestici, pro-integrare europeană, sau pro-ruși. Este un lucru inevitabil în cea mai mare parte a organizațiilor media. Dar să luăm cazul unor media pro-vestice – acestea trebuie să fie atașate ideii de a apăra principii, nu oameni. Și dacă oficialii la putere în Moldova reprezintă ceea ce mediile liberale consideră a fi partea corectă, dar ei înșiși nu acționează corect, atunci, cred eu, este de responsabilitatea mass mediei să relateze despre asta, chiar dacă acest lucru va însemna să dai apă la moară presei ruse.

Jurnalismul este un joc pe termen lung. Și chiar dacă pe termen scurt simți că pierzi teren pentru că relatezi despre pașii ratați și greșelile grupurilor politice viziunile cărora le împărtășești tu însuți, acest lucru nu înseamnă că nu vei aplica același ochi critic dacă va fi vorba despre un alt grup sau un alt sistem politic care va veni la putere. La modul ideal, jurnalistul are abilitatea de a face un pas înapoi și de a spune: „Am principiile mele, dar de asemenea unul dintre principiile mele este că relatez despre ceea ce văd în fața mea, indiferent de cât de mult va afecta asta progresul țării mele”.

Dar, după cum am spus, este extrem de dificil de făcut asta. Totuși, sunt sigură că sunt jurnaliști în Moldova care chiar se ambiționează să acționeze astfel.

Lina Grâu: Încă un lucru care se întâmplă acum în jurnalism este transformarea acestuia odată cu procesele care au loc în domeniul politic, informatic, procese care impun apropierea activității jurnalistice de cea a activismului civic – lucru care era considerat inadmisibil acum 10 ani, de exemplu. Cum credeți că ar trebui să fie jurnalismul în special în condițiile Republicii Moldova pentru a nu fi rupt de realitate și a nu prezenta doar o perspectivă a elitelor?

Daisy Sindelar: În Moldova pare să existe o ruptură, publicul nu crede că guvernarea îi reprezintă interesele. Dar poate fi la fel de adevărat și faptul că oamenii nu cred că și mass media le reprezintă interesele, că media este percepută ca un gen de clasă intelectuală, preocupată doar de propriile probleme – că este într-un fel „cu capul în nori”.

Și ceea ce îmi place cu adevărat în programele de la Europa Liberă este că acestea merg să vorbească cu oamenii de rând despre problemele lor și în plus le dau un instrument pentru a confrunta politicienii locali și a soluționa aceste probleme. De asemenea, îmi place modul în care acestea pun în valoare oamenii care au arătat o ingeniozitate incredibilă în soluționarea problemelor, oameni care au reușit să obțină subvenții din partea UE ca să repare spitale, oameni care adună proprii lor bani pentru a instala internet pentru școală. Este incredibil. Și acestea trebuie să fie modele inspiraționale pentru oameni, să demonstreze că lucrurile pot fi făcute.

Un alt aspect care mi-a plăcut la proiectul Europei Libere este că la revenirea din localitățile vizitate jurnaliștii s-au întrebat: „Am soluționat noi oare problemele?”. Deci, nu s-a pus problema: „Vai, aveți o problemă? Noi vom vorbi despre asta și apoi, la revedere!”. Acesta este rolul jurnalistului – de a spune povestea de la început până la sfârșit.

Și m-am gândit pentru mine dacă media din SUA, de exemplu, ar participa la un astfel de program. Nu sunt sigură, pentru că în anumite aspecte pare să se treacă ușor de linie. Și aici cred că nu aș fi de acord cu unii colegi de-ai mei – simt cu tărie că jurnalismul crește tot mai mult către activism și că este nevoie de asta, pentru că oamenii, în special în această parte de lume, au nevoie ca presa să lucreze pentru ei sau să reprezinte un instrument pe care ei îl pot folosi pentru a-și îmbunătăți viața.

Lina Grâu: Credeți că Moldova este o țară europeană? Este posibil un viitor european pentru Republica Moldova, sau va fi mereu o zonă gri, o zonă-tampon cu conflict de interese geopolitice?

Daisy Sindelar: Eu cred că Moldova are o mentalitate europeană, pare să fie europeană în spirit și acest lucru este deja o mare realizare.

Bineînțeles că realitatea de pe teren face lucrurile foarte complicate și eu cred că Moldova va fi într-un fel prinsă între aceste două influențe pentru mult timp. Dar, din nou, ceea ce văd eu este că oamenii de aici sunt vii, sunt curioși, sunt interesați în propria lor soartă. Și chiar dacă acestea par a fi niște lucruri foarte simple, nu cred că le veți vedea chiar în fiecare țară. Deci, eu cred că Moldova este europeană în spirit, chiar dacă încă nu oficial, cu numele.

Sursa: NEWSLETTER, Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă, din Septembrie 2015