Mituri în presa de limbă rusă din Republica Moldova

Marius tarna colaj

Anul 2009 a generat o diversificare a peisajului mediatic autohton, iar odată cu aceasta – o așteptare sporită a societății în ceea ce ține de creșterea rolului presei în reflectarea intereselor cetățenilor și în democratizarea discursului public. Contrar acestor așteptări însă, o privire atentă asupra instituțiilor media scoate în vileag astăzi, la o distanță da șapte ani, niște tendințe care, chiar dacă, încă, nu sunt dominante, se anunță destul de îngrijorătoare. Tendințe ce prind diverse forme: manipularea directă, relativizarea, denigrarea sau crearea și dezvoltarea unor mituri care pot influența/obtura percepția realității de către cetățeni.

Fenomenele de care vorbim sunt prezente în mai toate mass-media din Republica Moldova. Totuși, registrele sunt sesizabil diferite în cazul presei de limbă română și al celei de limbă rusă. În articolul de față ne vom opri asupra unor exemple spicuite din presa de limbă rusă de la noi, care poate fi împărțită în două categorii: cea care este editată în întregime de jurnaliști moldoveni și cea apărând ca parte a unor ediții originare de la Moscova. Dacă, în prima categorie, se (în)scriu opinii și texte semnate de cetățeni ai Republicii Moldova, produsul mediatic realizat de cea de-a doua categorie este destinat preponderent publicului din Rusia, motiv din care, deseori, mesajul e mult mai specific. Asupra acestuia ne și vom opri în continuare.

Miturile la care ne vom referi se încadrează, în principal, în patru categorii: Politica internă și regională (intensificarea relațiilor Republicii Moldova cu UE și SUA, relațiile cu România sau cu Ucraina etc.), trecutul sovietic (în principal, aspecte ce țin de ceea ce numim „nostalgie”), trecutul național (care este relativizat), rău-voitorii din politica internațională (în principal, SUA) și crearea imaginii pozitive unor controversați politicieni locali și internaționali. Totodată, înainte de a discuta existența unor mituri în presa de limba rusă, trebuie să remarcăm faptul că o serie de mituri apar doar în legătură cu anumite evenimente și date (de ex., 9 mai); în rest unele abordări eurosceptice sunt mai puțin pregnante față de anii 2010-2013. În același timp, aproximativ de un an de zile, unele subiecte nu mai sunt abordate doar polemic, ci prin forme mai rafinate, precum ironia, sarcasmul. La fel, deseori, denaturarea e bine construită prin relativizarea unor aspecte și extrapolarea altora.

I. Politica internă și regională

Unele subiecte ce ar trebui să fie reflectate neutru sunt prezentate cu utilizarea unor termeni care, aparent, vor să redea informația într-un context ironic, dar de facto sunt denigratoare. Drept exemplu servește articolul „Liceu chișinăuian: Unirea nu e în closet, dar în oglindă!”, publicat la 7 aprilie 2016 în „Komsomolskaia Pravda v Moldove”. Mijlocul folosit de autor – de a pune alături noțiuni precum „unirea” și „closet”, chiar dacă folosește disocierea – este denigrator. În același timp, trebuie notat faptul că nimeni dintre angajații acestei instituții nu a putut argumenta prezența, pe oglinzile din liceu, a maximelor diferitelor personalități despre Unire.

II. Trecutul sovietic

O serie de articole – care apar mai ales în variantele de bază, editate în Federația Rusă, ale unor publicații și care, la modul general, nu au un mesaj negativ – evocă realizările din perioada sovietică și stimulează, astfel, nostalgia după URSS: „Până la numărătoarea inversă rămâneau două minute” (un articol despre zborurile în cosmos și o situație extremă apărută pe Aerodromul Baikonur în vara anului 1963). În contextul zilei de 9 mai 2016, noțiunea de „Ziua Victoriei” a fost intens promovată în paginile unor ziare concepute și coordonate, din câte se știe, de două formațiuni politice de la noi, PSRM și „Partidul Nostru”, fără a fi specificat însă dacă aceste materiale au un caracter publicitar – de exemplu, articolul „Defilarea „regimentului nemuritor” prin Chișinău”. Victoria în războiul cu Germania nazistă este idealizată, lipsind texte ce ar contrabalansa acest discurs, arătând pierderile exagerate în rândurile soldaților, greșelile grave ale generalilor sovietici etc.

III. Trecutul național

O tendință nouă ce a apărut, mai ales, în cazurile de evocare a trecutului național și istoric al moldovenilor, este relativizarea tragediei deportărilor din anii 1940-1950. Și anume, accentul este mutat de pe destinele victimelor și rolul statului sovietic în acel proces pe ideea că deportările ar fi avut loc datorită scrisorilor anonime ale consătenilor – vezi editorialul „Represiunile din Moldova Sovietică au fost provocate de însăși moldovenii care scriau denunțuri unii pe alții” și textul „Noi vom face un marș, noi vom face unul nou…”. Acesta din urmă, deși se referă la președintele Curții Constituționale, reia și una dintre ideile articolului cu referire la denunțuri. Astfel, vinovate pentru ceea ce li s-a întâmplat devin însăși victimele…

IV. Răuvoitorii din politica internațională

Printre țările, cărora li se creează constant și cu insistență o imagine ce oscilează de la reticență la negativ se numără, înainte de toate, Statele Unite ale Americii. De obicei, această tendință pornește încă de la varianta de bază a ziarelor din Federația Rusă, reeditate la Chișinău. Drept exemplu servește articolul „SUA au comandat Panamagate unui fost comic pentru 6 milioane de dolari”, prin care atenția cititorului este sustrasă de la investigația internațională Panamapapers și, totodată, este acreditată ideea că această dezvăluire ar fi fost una programata din timp.

Situația din Crimeea este prezentată într-un mod triumfalist inclusiv în paginile unei publicații ruse care e reeditată doar o dată pe săptămână la Chișinău – „Trud7 v Moldove”. În contextul construcției, pe fundul Mării Negre, a conexiunii energetice dintre Rusia continentală și peninsula Crimeea, ziarul titrează: „Crimeea – să fie lumină”. Tonalitatea triumfalistă este prezentă și în „Moskovski Komsomoleț”; „Vom întrerupe orice blocadă – lansarea podului energetic spre Crimeea a fost umbrită de amenințări”. Care este în realitate prețul plătit de locuitorii Crimeii și de ce nu a fost căutat un compromis ruso-ucrainean – despre aceasta publicațiile în cauză nu vorbesc. La fel, în contextul expoziției tehnicii militare americane în centrul Chișinăului, pot fi remarcate două reacții, în săptămânalul „Panorama”: una ironică, „S-a împlinit visul lui Șalaru” (varianta print din 13 mai 2016, p. 2) și articolul „Spectacol militarist în Moldova” care e dedicat, în cea mai mare parte, prim-vicepreședintelui PD, nu militarilor NATO.

V. Crearea imaginii pozitive unor politicieni controversați

Diverse persoane publice, în special, din Federația Rusă, care au o imagine controversată în media internaționale, apar în contexte „umane”, menite să distrugă percepția existentă și să arate dispariția distanței dintre ei și public, apropierea de cititori etc. – astfel încât, într-un final, balanța să încline spre o imagine pozitivă. În acest sens pot fi menționate îndemnul lui Ramzan Kadîrov, președintele Republicii Cecenia din Federația Rusă, de a veni, în vacanță, în această regiune (vezi varianta print a „Trud7 v Moldove”, 19 mai 2016, p. 7, rubrica „Frazî”) și știrea despre faptul că același Kadîrov își caută pisica – vezi „Kadîrov în căutarea pisicii sale talisman” („Komsomolskaia Pravda v Moldove”, varianta print, 19 mai 2016, p. 8).

Marius Tărîță, doctor în istorie

Sursa: mediacritica.md